M-am apucat de margelit. Atat de tare imi place incat nu pot sa ma mai opresc. E minunat sa reusesti sa faci un mic business dintr-o  pasiune. Sa stai in pat inconjurata de mii de bilute, de culori, de modele si sa te gandesti mereu la fel de fel de combinatii si inventii.

Este o terapie prin frumos in urma careia te linistesti. Stai  si creezi modele minunate incepand de la un nod.

Crosetatul ma face sa ma simt apreciata. Si asta nu pentru modele pe care le creez, culorile pe care le combin, accesoriile pe care le cos, ci pentru ca incerc sa fac tot ceea ce fac.

Fetele nu mai croseteaza. O data pentru ca nu au incercat niciodata sa tina croseta in mana si apoi cred ca e demodat sa ai astfel de activitati.

In schimb la moda este sa porti brose mari crosetare la palton sau sacou, fundite crosetate cu agrafe in par, basute, pulovere tricotate, sa ai acea pata de culoare care te face sa te remarci printre miile de geace, paltoane negre pe langa care treci in fiecare iarna.

Daca vrei sa vezi si mai ales daca vrei sa comanzi acea pata de culoare de care spuneam mai devreme, te rog sa accesezi http://www.facebook.com/pages/Nice-and-Cute sau http://niceandcute.wordpress.com/

*Mana care sta pe tine in timp ce dormi a disparut?

*In viata ta a intervenit ceva neasteptat si in acelasi timp neplacut?

*Vrei sa vorbesti si esti nevoit doar sa asculti?

Ti s-a intamplat intr-o anumita perioada ca toate deciziile pe care le iei sa aiba alta finalitate decat cea dorita de tine? Sa simti ca totul iti merge prost. Sa nu mai functioneze nici ceea ce credeai ca nu se poate strica.

Sa porneasca o rotita a ceea ce erai resemnat ca  murit pentru todeauna si sa te debusoleze total.

Apoi, brusc, totul sa mearga asa cum ai anticipat inainte sa adormi. (doar pentru o mica perioada).

Mai rau e atunci cand nu mai exista nici acel lucru care te debusola odata.

De ce este asa greu sa te maturizezi?

De ce copiii isi doresc sa “se faca mari”?

De ce nu suntem multumiti atunci cand avem cu mult mai mult decat altii?

Oare depunem efort pentru a ramane singuri?

De ce doare atat de tare?

Pentru mine 9 reprezinta in acest moment incredere, stabilitate, Sentiment.

Azi, 9 luni. 9 luni aproape in fiecare zi cu tine. Poate fara 9 zile

9 activitati pe care vreau sa le fac cu tine (n-o sa le scriu chiar pe cele pe care mi le doresc cel mai mult):

1. Vreau sa vizitam: Austia, Italia, Turcia, Anglia (vara)
2. Vreau sa indragim si sa crestem o pisica cu mult par
3. Vreau sa luam cina la masa de la geam din vis cu vaza cu lalele rosii
4. Vreau sa ne batem cu zapada
5. Vreau sa deschidem impreuna o afacere
6. Vreau sa plangi cu mine la sfarsitul unui film (drama)
7. Vreau sa mergem la karaoke si sa canti ceva pentru mine (stiu ce melodie ai in gand)
8. Vreau sa plantam cu copac
9. Vreau sa te fac fericit

Pentru tine ce semnificatie are cifra 9?

O melodie pentru amintiri….

Cat de minunat e sa fii femeie !  Sa vezi acea curba divina in oglinda, sa ai parul parfumat dimineata fara sa fi folosit parfum, sa-ti pui peste fata o masca colorata si in acelasi timp sa ramai naturala.

Sa fii condamnata pentru ca esti divinizata !

Sa ai pielea catifilata si sa te bucuri de placerea atingerii celuilalt !  Sa te bucuri in fiecare moment de glezna subtire, de lungimea degetelor si de incheieturi delicatete.

Femeia a fost si va ramane pe piedestalul mintii mele, Ea imbracata intr-o rochie simpla, neagra, intodeauna cu parul de lungime medie, bine aranjat, fata luminoasa, ochii expresivi, privindu-te.

Doreste-o ! Cu cat te va refuza, doreste-o si mai tare !

***

A fost taiat inca un rand de pe hartie (sa merg intr-o pestera).

In concediul care si acum se doreste prelungit, am vizitat nu una, ci doua pesteri.

…Am vizitat Pestera Muierilor. ..

Ghidul, inca de la inceputul expeditiei mele initiatice, ne-a atentionat asupra apelativului muiere – “femeie casatorita, femeie respectata”. Insusi mersul piticului prin gurile ingustate ale pesterii l-a numit “mersul ingenuchiat in fata femeii”. Un loc mirific in care apa a sculpat mii de forme dedicate acestei muze omniprezente.

Numele pesterii este simbolic, din timpul razboaielor. Pestera devenea adapost pentru femei, copii si batrani.

Si totusi, totusi doar Ea a dat numele acelei pesteri protectoare.

Femeia… O iubesti, n-ai cum sa n-o iubesti !

Ma gandeam zilele trecute la unul dintre motivele pentru care oamenii aleg sa intemeieze o familiei peste varsta de 30 de ani.

Iarta-mi “misoginismul”, dar cred ca aceast lucru este determinat de… feminitate.

Barbatii cauta feminitate…cauta, tot cauta si pentru ca nu gasesc pana la 30 de ani, aleg o specie cu par mediu  pentru a se reproduce. De cele mai multe ori se trezesc in aceasi pat si mananca la aceiasi masa.

Cum este posibil ca televiziunea sa incurajeze aparitia femeii in ipostaze deloc umane? Nikita, femeia mancatoare de barbati (in loc de cefuta de porc) sau diferite showuri in care mamele copilelor incearca sa-i convinga pe viitorii pretendenti cu replica: “fata mea are un mic defect, ragaie mai rau ca un baiat”.

Da…”ragaitul tigrului”. Oare ce se mai alege de feminitate la 100 de kile, cand nici sa te apleci sa legi un siret nu mai poti si il lasi pe Firavul sa ingenucheze, altfel… il mananci.

Am sa reflect si maine asupra acestei zeitati, Femeia ! E maine deja. Inca ma mai bucur de sarutul de pe glezna subtire.

Am plecat linistita de la birou, cu gand sa ma duc la facultate.

Intr-o jumatate de ora ieseam de la metrou, indreptandu-ma spre casa, cand mi-a cazut brusc buza de sus: era N., venea din sens opus, impreuna cu o colega de serviciu (aprox. 45 de ani).

Nu-ti imaginezi cata bucurie zacea in sufletul meu pentru ca nu m-a observat. Era concentrata, mergea cu capul in jos, ascultand monologul colegei care mi-ar fi placut sa fi sunat asa “De cand e criza financiara, eu si barbatul meu facem economie la apa calda. Am ajuns la recordul sa ne stergem amadoi cu aceiasi carpa umezita. Mamica, sa ai grija sa nu stai mult in baie sa faci risipa de apa sau de curent!”

Azi dimineata. Deschid brusc ochii. Intuneric. Dau ochelarii de noapte la o parte, ma uit la ceas, ora 7:07. Apa de la chiuveta curgea la baie. Fiecare picatura parca mai rau apasa pe vezica. Zic sa mai stau un pic. Am batut la usa dupa 15 minute. DA. “Ce raspuns stupid” am gandit, dupa care: <Vreau sa “ma picur”. Lasa-ma macar un pic>.

Am mai vazut oameni buhaiti de dimineata, dar in cazul ei e fata de suparata. Cu tot cu spalat pe maini, ies dupa un minut si jumatate. Intra iar. Scumpul meu Cosmin astepta mai mult ca mine acelasi lucru, numai ca a ramas doar vorbind marunt, fara a indrazni sa o deranjeze iar.

Mi-am dat seama ca aceea colega de serviciu ii vobea destre tot, mai putin despre ceea ce mi-ar fi placut.

Dupa ce a stat 30 minute, fara acel minut jumate, a iesit ca sa-si puna masca (macheze), apoi iar glont la baie. 15minute…20. vreau sa ma spal si eu pe dinti… mai stau un pic, trebuia sa plec.

Dupa ce a strigat Cosmin un pic la ea, a iesit dupa 5 minute trantind usa, ceea ce mi-a deschis un zambet larg pe fata.

(Diseara avem consiliu, abardare noua). Daca nu reuseste anunt ca o sa ma culc in baie.

Plec spre birou. Bucurie mare ca prind metroul la timp, repede pe scari..pana ce doua femei in varsta, una langa alta, se opresc: Nu cred ca-l mai prindem.

Aaaaaaa am ajuns pana la urma inainte ca usile sa se inchida. Ajung la minunata statie Gara de nord. Nu puteam sa coboram pentru ca iesirea era blocata de o doamna care cu incapatanare nu dorea sa se dea la o parte. Este impinsa cu brutalitate de alta doamna acare a decis sa-si faca singura dreptate:

-Da-te, ba, la o parte! De ce stai in usa?

-De jmechera.

-De proasta de esti!!!

Ajung in gara. Mare cearta. O femeie plange in timp ce apleaza. De la domnul de langa ea (taximetrist), impunator, care vorbea foarte tare dorind sa intimideze, am inteles ca era ea era nemultumita de tariful urias si suna la politie. 

In gara este un afis pe care scrie: Atentie la taxiuri pirat si la preturile practicate de aceastea. Oare sunt acoperiti daca scorul urias afisat, iar oamenii confunda pretul pe ora cu pretul contorizat?

Iarta-mi frustrarea, dar da rezultate sa scriu pe blog

Ori eu nu constientizez corect natura lucrurilor, ori este vorba de o eroare in Matrix.

In ultima perioada am dat vina pe destin. Toti si toate decurgeau minunat, ca si cum as mai fi avut doar o luna de trait, iar acum acest destin impresionat de nu stiu ce fenomen cred ca s-a razgandit si-mi da 75 de ani.

Ma folosesc de blog pentru a ma descarca, ca un alt mic artificiu, ca sa reusesc sa ma destresez inaite de a ajunge in inposibilitatea de a-mi folosi mainile.

Mi-ar placea sa incep cu N. E un specimen neinteresant, care initial inspira mila, dupa care te scoate la propriu din minti. Cu regret spun, fara doar si poate, specimenul este aproape de casa, chiar in casa. Ma pune in dificultate deoarece nu stiu ce abordare sa mai adopt atunci cand il vad. NU, chiar NU imi place sa stau in apropierea specimenelor de sex feminin.

Dupa o analiza superficiala am dedus ca acest N. este o victima a unei familii numeroase. Copilarind intr-un oras in care apa calda exista numai in weekend, a ajung sa recupeze, la 29 de ani, toata apa calda de care nu a avut parte, astfel dimineata petrece 40 de minute in baie, iar seara 1 30 daca isi spala parul. Asa m-am pricopsit eu, eu care dimineata, cum ma dau jos din pat trebuie sa ajung urgent in baie pentru a fi usurata de 250 ml.

Cu cat incerc sa ma trezesc mai devreme, ea este mereu in baie. Daca bat si iar bat tot acolo ramane, in conditiile in care alti 2 “vezicari” fac pitici pe langa mine.

Asa mi s-a intamplat si in aceasta dimineata. Asa am pierdut ocazia in aceasta dimineata. Dupa ce am asteptat 15 minute, timp in care  pandeam usa, a iesit brust, iar replica a fost cu lovitura: “Vrei sa intri tu acum ca vreau sa fac si eu un dus”. In timpul acesta pierdeam orice urma de feminitate, crestea in mine o mandrie de baiat de imi vedea sa o bag si sa o scot.

Este ceea ce se intampla in fiecare dimineata dupa incercarile mele (au ramas doar la stadiul de incercari) de a o convinge ca fiecare dintre noi are aceleasi nevoi si ca trebuie respectat un anumit program.

Trista este si nevoie ei de electricitate (consecutiv 5 becuri,  calculator care face ca o rasnita in timp ce este deschis dc++ pentru binecuvantatul jardarmul in actiune, plasma deschisa la programul unde se pune muzica de radio), doar pentru ca, repet, la 29 de ani, ii este frica sa doarma singura.

Acest speciment neinteles ajuns sa-mi toceasca nervii precum imi taraste papucii pe parchet. Dupa tot stresul acumulat vine sa-mi ceara explicatii nefondate si sa tipe pentru, doar pentru o discutie penibila despre jaluzele (prefer sa nu detaliez pentru ca o bat daca ajung acasa si o gasesc in bucatarie).

IMI VINE SA TIP. Iar acum urmeaza specimenul doi. La limita satatatii sexuale, actul in sine trebuie construit, dezvoltat si adaptat, cred, mediului incojurator. Oare cu cat tipi mai tare insemana ca iubesti mai mult ?:)

Ca sa fiu mai explicita, M., specimenul 2, este o FIARA, o “masina sexula” precum jucaria pe care o are pe dulap. Nu intru in detalii umilitoare, spun doar ca a primit reclamatie de la administratorul blocului cu participarea activa a vecinilor implicati si bineinteles a politiei. Am tinut sa aduc aminte acest umil detaliu (spus de EA cu zambetul pe buze ca o reusita in viata) ca sa intelegi cat de greu imi este o sa conving, indirect, ca nu are rusine.  

Uite asa am absolvit-o pe ea de orice vina in momentul in care o vecina inundata  de la baia noastra mi-a “scuipat” in fata cat de deranjata este de galagie. O intrebare aveam atunci in minte: “Ce se intampla, doctore? ”. A fost in care m-am decis sa-i vorbesc. Au trecut 5 luni, acea discutie a fost reluata, pana aseara cand a tipat, urlat, ragnit, gemut la fel ca de obicei.

Discutia a fost mai mult decat penibila. O sa redau cuvinetele ei: “Esti chiar nesimtita ca exagerezi asa. Nici macar nu se aude pentru ca ma abtin cat pot. Ce vrei acum, sa nu mai fac nimic? Ai vazut ca dau televizorul tare. Cum de ti-ai permis sa-mi trimiti mesaj atunci. Nu puteai si tu sa astepti pana terminam?”. Am vazut ca nu are cine sa ma asculte.

Va rog sa ma ajutati sa gasesc o strategie pentru specimenele alaturi de care folosesc aceeasi baie si bucatarie.

Nu ma simt vinovata pentru ca nu stiu sa zic sincer ce am in suflet.

Imi interzic sa am incredere in oameni.

As vrea sa nu mai acuz pe cei care nu sunt ca mine.

Mereu am crezut ca gelozia face oamenii sa se simta doriti. Cei gelosi fiind mereu penibili.

Vreau sa fiu normala.

Vreau sa nu regret.

Spun NU cuvintelor in seara aceasta

Iti scriu versurile pe care le recit in gand:

À quoi tu penses, dis
À quoi tu penses?
Tu ne dis rien
Tu restes là
À quoi tu penses, dis
À quoi tu penses?
Tu semble loin
Si loin de moi
Moi, quand tu dors
Je pleure souvent
Et toi tu crois
C’est le vent
Que tu entends

Tu m’aimes encore un peu
Mais le temps est fini
Où les yeux dans les yeux
On attendait la nuit
La nuit revient sans toi
Toi qui m’oublies déjà

À quoi tu penses, dis
À quoi tu penses?
Rien qu’une fois
Dis-moi à quoi
À quoi tu penses, dis
À quoi tu penses?
Tu semble loi
Si loin de moi
Je crois en toi
Mais vivre à deux
Sans rien savoir
J’aimerais mieux
Ne plus te voir

À quoi tu penses, dis
À quoi tu penses?
Ne t’en va pas
rien qu’une fois
Dis-moi dis-moi
Dis-moi dis-moi
À quoi tu penses, dis
À quoi tu penses?
À quoi tu penses?
À quoi tu penses?

Scumpa mea Mireille